Politica monetară afectează în mod semnificativ atât piețele financiare, cât și economia per ansamblu.
Pentru a-și atinge obiective economice specifice, băncile centrale utilizează diverse instrumente de politică monetară, cum ar fi ajustarea ratelor dobânzilor și derularea unor operațiuni pe piața liberă. De exemplu, în timpul crizei financiare mondiale din 2008, băncile centrale au implementat politici monetare expansioniste prin scăderea ratelor dobânzilor și injectarea de lichidități în sistemul financiar pentru a stimula creșterea economică și pentru a stabiliza piețele financiare.
Cum să tranzacționezi modificările de politică monetară - Ghid rapid
- Obligațiunile și acțiunile tind să fie mai ieftine la ciclului unei politici contracționiste. Atunci când o bancă centrală anunță trecerea la măsuri mai expansioniste, este foarte posibil ca titlurile să crească în viitor. În această situație, investitorii pot alege să ia o poziție long pe aceste clase de active.
- Același lucru este valabil și în sens contrar. Investitorii sau traderii pot tranzacționa în lipsă acțiuni și indici dacă se așteaptă ca valoarea acestora să scadă sau pot investi în moneda națională, atunci când băncile centrale anunță o politică de creștere a ratelor dobânzii.
- Urmărește calendarul economic. Este esențial să fii la curent cu viitoarele ședințe ale băncilor centrale și cu indicatorii economici pentru a lua decizii de tranzacționare în timp util, deoarece piețele reacționează adesea rapid și semnificativ la știrile privind politica monetară.
- Testează înainte de a investi bani reali. Se recomandă utilizarea conturilor demo pentru a testa strategiile bazate pe modificările de politică monetară înainte de a investi fonduri reale, ceea ce te va ajuta să câștigi încredere și să îți gestionezi riscurile în mod eficient.
- Copiază traderi de top. Alternativ, poți copia în timp real mișcările traderilor cu cele mai bune performanțe cu NAGA Autocopy.
Ce este politica monetară?
Politica monetară reprezintă un set de instrumente utilizate de către banca centrală a unei țări pentru a controla masa monetară, pentru a stimula creșterea economică și pentru a pune în aplicare strategii precum ajustarea ratelor dobânzilor și a rezervelor minime obligatorii pentru bănci.
În Statele Unite, dublul mandat al Federal Reserve este de a ține sub control inflația și de a maximiza ocuparea forței de muncă prin intermediul politicii sale monetare.
Politica monetară implică reglementarea ofertei de monedă și a canalelor prin care aceasta circulă, asigurarea stabilității prețurilor pe termen mediu și menținerea încrederii în monedă, respectând, în același timp, reglementările financiare.
Indicatorii economici precum PIB-ul, inflația și creșterea sectorială influențează deciziile de politică monetară. Băncile centrale pot ajusta ratele dobânzilor, influențând astfel dobânzile pe care instituțiile financiare le oferă întreprinderilor și consumatorilor. De asemenea, ele pot controla cursurile de schimb valutar, pot cumpăra sau vinde titluri de stat și pot modifica rezervele minime obligatorii pentru bănci.
Politica monetară, coordonată de bănci centrale precum Federal Reserve (Fed) din SUA, Banca Centrală Europeană (BCE) în Europa, sau Bank of England (BOE) din Regatul Unit, joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor macroeconomice, cum ar fi combaterea inflației și încurajarea creșterii economice.
Aceste obiective au un impact semnificativ asupra performanței piețelor financiare. Anunțurile sau chiar sugestiile cu privire la schimbări de politică declanșează adesea reacții ale pieței, ceea ce face esențială urmărirea îndeaproape de către investitori a comunicărilor băncilor centrale.
Comitetul Federal pentru Pieţe Deschise (FOMC), un organism al Fed, se reunește periodic pentru a discuta și a stabili politica monetară a SUA.
Instrumente de politică monetară
Instrumentele-cheie de politică monetară pot include:
Ratele dobânzilor: Băncile centrale, cum ar fi Federal Reserve din Statele Unite, au puterea de a stabili ratele dobânzilor, inclusiv rata fondurilor federale. Prin ajustarea acestor rate, băncile centrale influențează costul împrumuturilor și al creditelor pentru băncile comerciale, ceea ce, la rândul său, influențează economia în ansamblu. Operațiuni pe piața deschisă: Băncile centrale se angajează adesea în operațiuni de piață deschisă prin cumpărarea sau vânzarea de titluri de stat. Atunci când o bancă centrală cumpără titluri de valoare, aceasta injectează bani în sistemul bancar, reducând ratele dobânzilor. În schimb, vânzarea de titluri reduce masa monetară, ceea ce determină creșterea dobânzilor. Rezerve minime obligatorii: Băncile centrale solicită adesea băncilor comerciale să dețină un anumit procent din totalul depozitelor lor sub formă de rezerve. Prin ajustarea acestor rezerve minime obligatorii, băncile centrale pot influența masa monetară, ceea ce influențează suma pe care băncile o pot împrumuta. Orientări anticipative: Băncile centrale furnizează informații cu privire la intențiile lor de politică monetară viitoare. Aceste comunicări influențează așteptările privind ratele dobânzilor, cursul de schimb valutar și contribuie la modelarea deciziilor economice luate de consumatori și companii. Intervenții pe piața valutară: Unele bănci centrale intervin în mod activ pe piețele valutare pentru a susține cursul monedei lor. Acest lucru este deosebit de important pentru țările în care stabilitatea monetară este o prioritate majoră. Creditor de ultimă instanță: În perioadele crizelor de lichiditate, băncile centrale servesc drept creditori de ultimă instanță, oferind sprijin financiar băncilor comerciale. Acest lucru contribuie la prevenirea panicii financiare și asigură stabilitatea sistemului bancar. Cumpărarea de active (relaxare cantitativă): În timpul recesiunilor economice, băncile centrale pot recurge la relaxarea cantitativă prin achiziționarea de active financiare, cum ar fi obligațiunile de stat și titlurile garantate cu ipoteci. Această infuzie de numerar are drept scop stabilizarea piețelor financiare și stimularea creșterii economice. Independența decizională: O politică monetară eficientă necesită ca băncile centrale să funcționeze în mod independent. Acest lucru le permite să ia decizii bazate pe date și obiective economice, fără influențe politice, asigurând integritatea sistemului financiar.
Obiectivele politicii monetare
Principalele obiective ale politicii monetare sunt:
Stabilitatea prețurilor: Un obiectiv-cheie este menținerea unei inflații moderate și stabile, în general în jurul valorii de 2%. Băncile centrale urmăresc să mențină puterea de cumpărare a banilor și să promoveze stabilitatea economică prin controlul inflației. Ocuparea forței de muncă la cote maxime: Un alt obiectiv major este acela de a atinge cel mai ridicat nivel sustenabil de ocupare a forței de muncă. Băncile centrale utilizează diverși indicatori privind piața muncii, cum ar fi rata șomajului, pentru a evalua condițiile de ocupare a forței de muncă și se străduiesc să creeze un mediu în care să poată lucra cât mai mulți oameni, fără a provoca o creștere necontrolată a inflației. Ratele dobânzilor pe piață: Băncile centrale influențează ratele dobânzilor de pe piață prin intermediul dobânzilor de politică monetară, cum ar fi rata repo în unele țări și rata fondurilor federale în SUA. Aceste dobânzi afectează costurile de împrumut pentru persoane fizice și companii, iar băncile centrale pot stabili obiective pentru a menține aceste dobânzi aproape de un anumit nivel. Stabilitatea cursului de schimb: Unele țări adoptă un sistem de curs de schimb fix, cu scopul de a menține valoarea monedei lor în raport cu o altă monedă sau cu un grup de monede. Acest lucru necesită ajustarea politicii monetare și intervenția pe piața valutară pentru a menține un curs de schimb fix. Stabilitatea financiară: Băncile centrale lucrează pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar, deși acest obiectiv este mai puțin cuantificabil. Acestea monitorizează indicatori precum prețurile activelor și practicile de creditare ale băncilor pentru a preveni crizele financiare și a asigura buna funcționare a piețelor financiare. Interacțiunea cu politica fiscală: Politica monetară interacționează, de asemenea, cu politica fiscală, care implică decizii privind impozitarea și cheltuielile publice. Politicile fiscale, cum ar fi creșterea cheltuielilor publice, pot influența deciziile de politică monetară, iar băncile centrale pot ajusta politica monetară pentru a contracara eventualele presiuni inflaționiste. Împrumuturile bancare: Băncile centrale monitorizează creditarea oferită de bănci pentru a se asigura că sistemul financiar nu își asumă riscuri excesive, furnizând, în același timp, suficiente credite pentru a sprijini creșterea economică.
Politică monetară restrictivă vs politică monetară acomodativă
Politica monetară restrictivă, cunoscută și sub denumirea de politică contracționistă, este adoptată de către băncile centrale pentru a reduce masa monetară, adesea cu scopul de a controla inflația. Acest lucru se realizează prin creșterea ratelor dobânzilor și a rezervelor minime obligatorii pentru bănci, ceea ce descurajează împrumuturile și reduce disponibilitatea creditelor în economia generală. În consecință, companiile tind să investească mai puțin în angajări și echipamente, iar cheltuielile de consum se diminuează. Acest lucru poate duce la scăderea prețurilor acțiunilor, deoarece investitorii devin precauți cu privire la creșterea viitoare. În plus, creșterea ratelor dobânzilor are un impact negativ asupra prețurilor obligațiunilor, întrucât investitorii caută randamente mai mari. În timp ce politica monetară restrictivă cauzează adesea o scădere a piețelor imobiliare și de mărfuri, ea consolidează de obicei moneda națională.
În schimb, politica monetară permisivă sau acomodativă urmărește stimularea creșterii economice, în special în perioadele de recesiune sau de încetinire a creșterii economice. Băncile centrale reduc ratele dobânzilor și rezervele minime obligatorii pentru a încuraja împrumuturile și creditarea. În unele cazuri, acestea pot recurge și la relaxarea cantitativă pentru a injecta bani direct în sistemul financiar. Reducerea dobânzilor stimulează cheltuielile de consum și investițiile companiilor, în beneficiul piețelor bursiere, imobiliare și de mărfuri prin stimularea cererii. Cu toate acestea, politica monetară permisivă slăbește de regulă moneda națională în raport cu alte monede, deoarece dobânzile mai mici și creșterea masei monetare determină reducerea valorii relative a monedei.
Politica monetară vs politica fiscală
Politica monetară, gestionată de către băncile centrale precum Rezerva Federală, urmărește să controleze creșterea economică, să stabilizeze valoarea monedei și să gestioneze șomajul. Băncile centrale influențează împrumuturile, cheltuielile și economiile prin ajustarea ratelor dobânzilor, a rezervelor minime obligatorii și prin desfășurarea de operațiuni pe piața liberă. Cu toate acestea, ele nu pot tipări bani sau modifica legislația fiscală; aceste acțiuni intră sub incidența politicii fiscale, care este controlată de către guvern, cum ar fi Trezoreria SUA. Politica fiscală injectează direct fonduri în economie pentru a stimula creșterea și cheltuielile, adesea prin modificări ale impozitării și ale cheltuielilor publice.
În schimb, politica fiscală, modelată de guvern (cum ar fi președintele și Congresul), implică stabilirea ratelor de impozitare și determinarea cheltuielilor publice pentru a influența economia. Prin creșterea sau scăderea impozitelor și a cheltuielilor publice, politica fiscală afectează în mod direct cererea, ocuparea forței de muncă și investițiile. De exemplu, scăderea impozitelor poate crește venitul disponibil, stimulând cheltuielile de consum și activitatea economică, în timp ce creșterea impozitelor poate avea un efect invers.
Ambele politici joacă un rol crucial în ceea ce privește gestionarea economiei. Cu toate acestea, sunt însoțite de anumite limitări. Politica monetară poate fi constrânsă atunci când ratele dobânzilor se apropie de zero, făcând ineficiente reducerile suplimentare, în timp ce politica fiscală se poate confrunta cu provocări precum plafonul datoriei, care limitează capacitatea guvernului de a se împrumuta și de a cheltui. În plus, ambele politici pot avea consecințe neprevăzute, cum ar fi inflația, deflația sau creșterea gradului de asumare a riscurilor de către companii (hazard moral). În ciuda diferențelor dintre acestea, politicile fiscale și monetare sunt adesea corelate, așa cum s-a întâmplat în cazul pandemiei COVID-19, când ambele au fost utilizate pentru a atenua recesiunea economică.
Tranzacționarea și investițiile în perioade de recesiune
Ce piețe sunt influențate de modificările de politică monetară?
Modificările la nivel de politică monetară, în special ajustările ratelor dobânzii sau ale lichidității, pot avea un puternic impact asupra diferitelor piețe financiare. Principalele piețe influențate de aceste modificări includ:
Piața valutară
Atunci când băncile centrale ajustează ratele dobânzilor, piețele valutare reacționează imediat. În general, o rată a dobânzii mai mare întărește moneda națională, deoarece investitorii caută randamente mai mari, în timp ce dobânzile mai mici tind să o slăbească, deoarece aceștia caută randamente mai bune, oferite de alte instrumente.
Piețele materiilor prime
Materiile prime precum aurul și petrolul sunt sensibile la schimbările de politică monetară. Dobânzile mai mari întăresc, de regulă, moneda, ceea ce duce la scăderea cererii de materii prime evaluate în moneda respectivă, determinând scăderea prețurilor acestora. În schimb, în perioadele de relaxare monetară, prețurile materiilor prime pot crește pe măsură ce moneda se depreciază.
Piețele de acțiuni
Prețurile acțiunilor sunt puternic influențate de modificările politicii monetare. Dobânzile mai mari cresc costurile de împrumut pentru companii, ceea ce duce la reducerea profiturilor și la scăderea prețurilor acțiunilor. În schimb, politicile expansioniste, precum scăderea ratelor dobânzilor, pot stimula piețele bursiere prin scăderea costului de împrumut, încurajând investițiile și creșterea economică.
Piețele de obligațiuni
Titlurile de stat și obligațiunile reacționează puternic la modificările privind politica monetară. Atunci când dobânzile cresc, obligațiunile existente cu randamente mai mici devin mai puțin atractive, determinând scăderea prețurilor acestora. În schimb, atunci când ratele dobânzilor scad, prețurile obligațiunilor tind să crească, deoarece investitorii caută randamentele mai mari oferite de obligațiunile emise anterior.
Piețele imobiliare
Sectorul imobiliar poate fi direct afectat de politica monetară. Creșterea ratelor dobânzilor face ca ipotecile să fie mai scumpe, reducând astfel cererea de locuințe și proprietăți comerciale. Pe de altă parte, scăderea dobânzilor stimulează investițiile imobiliare, făcând împrumuturile mai ieftine și mai accesibile.
Top Fonduri de Investiții Imobiliare pentru 2025
Toate aceste piețe financiare sunt interconectate, iar politicile băncilor centrale pot crea efecte în lanț care influențează deciziile investitorilor în general.
5 sfaturi pentru tranzacționarea ședințelor de politică monetară
Află când au loc viitoarele reuniuni de politică monetară ale băncilor centrale. De exemplu, poți verifica programul reuniunilor Comitetului Federal pentru Piața Deschisă (FOMC) pe site-ul Fed. Află momentul publicării declarației de politică monetară și al conferinței de presă, precum și data și ora la care sunt publicate minutele ședinței. Continuă să verifici site-ul în mod regulat pentru a afla noutăți și înscrie-te la fluxul Twitter al Fed în cazul în care sunt anunțate reuniuni neprogramate. Dezvoltă o strategie înainte de anunț. Care sunt așteptările pieței? Citește opiniile analiștilor și ale comentatorilor din mass-media. Analizează performanțele economice și financiare recente, comentariile de la reuniunile anterioare și cele mai recente previziuni de politică monetară privind creșterea sau scăderea dobânzilor. Adresează-ți următoarele întrebări: Cum ai reacționa dacă dobânzile ar fi scăzute sau majorate; Ești pregătit să îți schimbi strategia în funcție de o astfel de decizie? Pune-te la punct cu managementul riscului. Nu uita elementele de bază ale managementului riscului și al capitalului atunci când tranzacționezi ședințele de politică monetară. Asta poate include utilizarea ordinelor stop-loss și take-profit, precum și a regulii de bază precum evitarea de a aveaun risc mai mare de 1-2% din capital pe o singură tranzacție. Reacționează la dinamica piețelor. Ca urmare a orientărilor anticipative, este posibil ca dinamica prețurilor în preajma anunțurilor de politică monetară să fie mai puțin evidentă decât în trecut, dar ea există și poate fi una semnificativă. Fii pregătit să tranzacționezi dacă dobânzile se modifică, de exemplu, sau dacă așteptările privind o scădere sau o majorare a dobânzilor nu se concretizează. Așteaptă ca reacția inițială a pieței la anunț să treacă și caută direcția reală de evoluție după ce se liniștesc apele. Adoptă o viziune pe termen lung. Nu trebuie neapărat să tranzacționezi anunțul în aceeași zi. Deciziile luate de către decidenții de politică monetară au adesea nevoie de timp pentru a influența economia și piețele. Respectă o strategie de tranzacționare pe termen lung și nu face nimic pripit doar pentru a le face pe plac celorlalți traderi.
Concluzii
În contextul dezbaterilor continue privind politica monetară, argumentele finale se axează adesea pe asigurarea unui echilibru între controlul inflației și creșterea economică. Băncile centrale se confruntă cu sarcina de a înăspri politica monetară pentru a combate creșterea inflației fără a sufoca activitatea economică. Criticii susțin că majorarea agresivă a dobânzilor poate încetini creșterea economică și accentua șomajul, în timp ce susținătorii subliniază importanța stabilității prețurilor pentru sănătatea economică pe termen lung.
Un alt punct cheie de dispută este eficiența pe care o are politica monetară în abordarea problemelor economice structurale. Unii experți consideră că, deși politica monetară este esențială pentru gestionarea fluctuațiilor pe termen scurt, aceasta poate fi mai puțin eficientă în rezolvarea problemelor economice de bază, care necesită intervenție fiscală sau reforme structurale. Această dezbatere subliniază complexitatea obținerii unei stabilități economice optime numai prin intermediul politicii monetare.
Resurse gratuite
Înainte de a decide să tranzacționezi în baza deciziilor de politică monetară, ar trebui să iei în considerare utilizarea resurselor educaționale pe care le oferim, cum ar fi Academia NAGA sau un cont de tranzacționare demonstrativ. La Academia NAGA găsești o mulțime de cursuri de tranzacționare gratuite din care poți alege, fiecare dintre ele abordând un concept sau un proces financiar diferit - cum ar fi elementele de bază ale analizelor - pentru a te ajuta să devii un trader mai bun sau să iei decizii de investiții mai bine informate.
Contul nostru demo este mediul ideal pentru a afla mai multe despre tranzacționarea cu efect de levier și vei fi în măsură să înțelegi în detaliu cum funcționează tranzacționarea și investițiile - precum și cum este să tranzacționezi cu efect de levier - înainte de a risca bani reali. Din acest motiv, un cont demonstrativ la noi este un instrument excelent inclusiv pentru investitorii care doresc să facă trecerea către tranzacționarea cu efect de levier.
Surse:
- https://www.imf.org/en/About/Factsheets/Sheets/2023/monetary-policy-and-central-banking
- https://www.federalreserve.gov/monetarypolicy.htm
- https://www.rba.gov.au/education/resources/explainers/how-rba-implements-monetary-policy.html
